***
***
Scara coboară spre adâncuri. O imensă peșteră se deschidea în fața ochilor, în ea ar fi încăput un oraș. În depărtare, dintr-o deschizătură de sus, se vedea un fascicul enorm de lumină roșietică, îndreptat spre un castel sculptat în piatră. Turnuri ondulate se ridicau spre bolta peșterii, și turnulețe mici, balconașe, terase, ferestre înalte erau așezate pe fiecare turn. Turnurile sprijineau bolta și, totodată, ieșeau din piatra de desubt, de parcă nu aveau sfârșit și nici început.
În jurul castelului, în grote mici trăiau oameni, la un loc cu diferite vietăți. Era spre seară și se adunau în rânduri spre casele lor, de la munci. Păreau murdari și abătuți, privirea de sub sprâncene era obosită și neputința pâlpâia în ochi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu