***
Avionul aterizează prin ceaţa care se destramă, iar soarele clipoceşte în imensa suprafaţă a apei. Senzaţia de ireal e tot mai simţită, când vezi de sus clădiri în mijlocul apei şi apă printre clădiri.
De la aeroport am urcat în autobuzul de rută spre centrul oraşului. Am traversat un pod lung, aruncat peste mare. Împreună cu alţi pasageri am coborât la ultima staţie şi repejor am mers spre staţia de vapor. Transportul terestru s-a epuizat. Eram într-o mare alertă. Vaporaşul a pornit şi ne-am pomenit înconjuraţi de minunatele căsuţe asemănătoare cu veşmintele de sărbătoare, purtate la vestitele carnavale veneţiene. Păcat că nu aveam două feţe să pot vedea ambele maluri ale canalului.
Chiesa di San Marcuola:
Închipuiţi-vă: te scoli de dimineaţă în plescăitul valurilor de pereţi, în cârâitul cormoranilor, te ridici din pat, te întinzi dulce, ieşi la balconaşul alb şi te scalzi în razele soarelui...
Vaporul a ajuns la staţie, aici noi coborâm şi, conduşi de naşu ca ghid, mergem prin ulicioare înguste, pline de magazinaşe şi turişti, e îmbulzeală mare.
Să vedem o biserică veneţiană - Chiesa di San Salvador - teracotă roasă de picioarele neobosite ale enoriaşilor, pereţi înnegriţi de vreme şi liniştea ce este prezentă în lăcaşurile Domnului. Am o prejudecată, poate - cred că italienii şi spaniolii au o atitudine mai evlavioasă faţă de credinţă, probabil am dedus-o din caracterul lor emoţional şi înflăcărat.
Brusc, am ieşit la lumină - Piazza di San Marco: Basilica di San Marco, Palazzo Ducale, Campanila di San Marco ş.a. - cald, soare, arhitectură monumentală, hulubi, muzică şi, în spatele palatului dogilor un lainer alb ce intră în port...
Aici e un fel de ogradă între căsuţe, e mică, ne-am aşezat şi am gustat carbonara şi pizza italiană, cu bere desigur.
Iată meşterul de măşti veneţiene în proces de lucru, a zis că sunt făcute din material antialergic. https://www.facebook.com/SanMarco596/
Noi ne luptăm cu ai noştri, ei se luptă cu ai lor. Un slogan superb.
O aglomeraţie de gondole. Nu au nici o regulă în circulaţie, se mişcă în lung şi-n lat, şi de-a curmezişul.
La întoarcere am putut să fixez Ponte di Rialto mai în special, când ne duceam nu mi se rupeau ochii de la casele decorate foarte variat.
Aici e o piaţă şi o casă veche unde se făcea negoţ cu peşte, dar ce măreţie. Şi observaţi şi blazonul, ce reprezintă un negustor veneţian.
Chiesa di San Simeone Piccolo:
O îmbinare între apele mării şi elemente de construcţie variate - poduri de diferite mărimi, corlate, balcoane decorate, coloane, capitolii, cornişe; culori aprinse şi calde îmbinate cu albastrul rece al apelor; aerul misterios şi enigmatic persistă peste tot, la fel cum ai privi nişte ochi ademenitori ascunşi după o mască; aburi de amor şi romantismul pluteşte peste tot, iar balconaşele şi podeţele te atrag cu jurăminte şoptite de dragoste. Aici trăieşte iubirea interzisă, o simţi îmbibată în pereţii vechi, se reflectă în apele verzi-albastre, se apleacă peste balcon, îşi flutură batista în vânt, se plimbă cu gondola. Şi cum zice sloganul ...Venezia e sacra!
Oleg, baci!
