***
***
...Mergea repede, repede, chiar aproape alerga, ca şi cum cineva sau ceva l-ar putea opri, picioarele abia atingeau pământul, fiind destul de lungi, spre deosebire de ceilalţi ai săi. Cu coada ochiului zărea reflecţia sa în scoarţa copacilor, îşi vedea faţa fără nici o expresie, doar un amestec de încăpăţânare şi hotărâre, şi mai era ceva abia perceptibil, pentru care explicaţie se găseşte cu greu şi nici nu prea o cauţi.
"Mai repede. Mai repede!" În jur era linişte şi întuneric, picăturile de apă cădeau pe umbrelele ciupercilor albicioase, ce creşteau oricând, oriunde şi oricum. Mai era şi din cele cafenii, verzui şi galbene; sub pălăriile lor se ascundeau multe vietăţi mici - insecte, omizi, iar ziua toate îşi luau zborul, desfăcându-şi aripile de fluturi.
Ciupercile erau alimentul de bază al tuturor, se mâncau şi crude, şi coapte, şi uscate... pfu! numai ciuperci! Nouă feluri de bucate şi toate din ciuperci, ah, da, greşesc, am uitat de coptura de muşchi!...vai, ce diversitate...
E.M.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu