sâmbătă, 29 aprilie 2017
duminică, 23 aprilie 2017
Sketching 14
***
Seara ajungi în casă, mai faci câte ceva, de rutină, şi, în sfârşit, ai ajuns la pat, sub iorgan. Te acoperi până peste cap şi te laşi dus de gânduri - începi să alegi momente, şi mai bune, şi mai nebune, înţelese şi din acelea care îţi adaugă întrebări fără răspuns.
E un lucru obişnuit, şi, totuşi e ceva special, şi nici nu încerci să găseşti răspunsuri la acele întrebări, căci asta te face mai misterios, mai filozof. Tot timpul trebuie să ai nişte întrebări fără răspuns, altfel eşti un prost, care nu gândeşte la nimic, care nu-l interesează nimic, atunci nu interesezi pe nimeni - cum, tu ai găsit răspunsuri la toate întrebările ce ți le-a pus viaţa?
Eşti pierdut! Iar trebuie să te mişti, să întreprinzi, să-ţi găseşti ocupaţie captivantă, şi, deodată eşti un om interesant, iarăşi ai nişte întrebări fără răspuns...
"Moara de cuvinte" E.M.
luni, 17 aprilie 2017
miercuri, 12 aprilie 2017
5. Spring - April bloom
A trecut doar o lună, de când am fost în parc ultima dată, - atunci ziceam că e vremea muşchilor şi lichenilor, unde şi unde se vedea încă zăpadă netopită, frunze putregăită şi multe ciori croncănind.
O lună de martie luminoasă şi însorită, cu ceva ploi calde, şi doar câteva zile reci au transformat totul în jur. Mugurii s-au desfăcut în frunzuliţe mici, iarba fragedă a răsărit, copacii au înflorit, fiecare în felul său, şi peste tot e miros de toporaşi şi verdeaţă. Soarele e blând şi oamenii s-au grăbit să iasă afară, sunt peste tot şi sunt însetaţi de căldură şi lumină, încurajaţi de verdele crud şi ademenitor. În gând apar cuvinte frumoase - speranţă, dragoste, gingăşie, încredere, siguranţă...
....Nimic deosebit, nu-i aşa? Vorbe frumoase, care au fost scrise nu o singură dată. E foarte frumoasă primăvara, nici o îndoială, şi nimeni niciodată nu va înceta s-o admire.
Dar, ea nu armonizează cu natura mea interioară, care este mai rigidă şi la primul semn de schimbare începe să se opună, aducând argumente că timpurile iernii erau mai bune prin liniştea, calmitatea şi siguranţa lor. Primăvara îşi impune legile ei fără a întreba şi foarte rapid - nu reuşeşti să contemplezi bine un peisaj, că imediat apare altul. Am putea spune că sunt schimbări 3D, de timp, culoare şi anturaj.
Când eram copil nu puteam spune care anotimp îmi plăcea mai tare, dar ştiam precis care nu-mi plăcea, şi, după cum vă daţi seama, acesta era primăvara.
Este şocantă, aş zice, prin imprevizibilitatea sa, şi, totodată, ademenitoare. Nicidecum nu i-aş atribui gingăşia ca calitate, cu care e descrisă în toate poveştile şi poeziile. Ea aduce schimbarea insistent, rapid şi perseverent, şi acest fapt stârneşte în suflet o emoţie de bază, şi pe care puţini ar recunoaşte-o - frica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)