Vișine coapte

La fereastra mea nu este numai arțarul, am și niște vișini, care se coc devreme. Au fost doi, dar unul nu știu de ce s-a uscat. Așa și stau - unul e viu, altul e mort. Ca într-un poem filosofic.

Să ne închipuim că stăm în copac și mâncăm vișine. Ca în copilărie, când culegeam vișine pentru dulceață, câte două căldări.