***
O zi de toamnă ca un vis
O zi de toamnă cu soare, să fie nici cald nici frig, așa numai bine să pui un mic aragaz ca să faci o cafeluță, niște tartine, bine, dacă vrea iubitul, un mic grătar cu niște cărniță sau ficat, câțiva ardei copți, ciupercuțe, s-ar putea și un pic de vin fiert cu cuișoare, anason, portocală, piper negru, zahăr și desigur un baton de scorțisoară, așa încât să înnebunească gâzele de prin jur, să iasă, crezând că nu mai vine nicio iarnă. Apoi să te faci un tot întreg cu împrejurimile și să uiți de toate celea. Pe o clipă să fii aerul mișcat de vânt, apa ce curge printre stufi, frunzele ce cad ușor și se aștern la picioare, să devii într-o altă clipă pasăre și să faci un rotocol prin cer ca să poți vedea toată frumusețea din jur și de de-asupra, peste alte trei clipe să te micșorezi de mărimea unei furnici și să te trezești într-o lume cu totul alta, nemaivăzută și nemaîntâlnită. Și după multe peripeții și câteva sperieturi zdravene să te reîntorci la lumea ta, de parcă nici n-ai fi plecat nicăieri, nici în văzduh, nici în străfunduri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu