I put the spirit in the jug

***

Am băgat spiritul în ulcior

    Aici e ascuns un omulean, cu capul chel, mărunțel, încape bine într-un vas ca acesta; dar poate e un duh din poveste, numai că eu nu vreau să apelez la el. Poate să dea peste cap totul - anume el este cel care îmi face revoluție, mă sabotează și i-am găsit locul, îl simt cum fierbe acolo, că ulciorașul e plin cu apă fierbinte, lasă că nu-i este nimic, tot el o va răci până la gheață cu energia lui revoluționară: va zice că nu e bine să fie cald și va face să fie rece, apoi rece tot nu va fi bine și iar va căuta cald, om nebun veșnic nemulțumit. Nu mai moare acolo, are vasul un hogeag mic și mai e și gin doar.

    Cu greu mi ți l-am buchisit acolo, i-am pus capacul repede, să nu-mi vină jelea, că nu mai scap de el.

    Vasul acesta îmi amintește de o burtă - bagi în ea ce găsești și aștepți să se digere, numai să nu uiți să mai scoți de acolo, că dacă bufnește!!!! vai și amar...

Little moments of the day

***

Mici momente ale zilei

    Mă reîntorc la schițarea oamenilor. Mi-am amintit de când eram mică și voiam să rămân singură, fugeam sau în grădină, sau în cuhnea de vară și mă băgam în fundul lejancei, după mulțimea de lucruri adunate acolo. Aveam tot timpul câte o carte preferată, ascunsă acolo. Desenând această fetiță mi-am amintit de aceste clipe ale copilăriei mele. Anume expresia ei absorbită de cine știe ce carte mi-a atras atenția. Ador să stau și eu așa - scufundată într-un colț moale și cu o carte în mână, dusă în lumea descrisă de ea.

Drawing as a conversation with yourself

***

Desenul ca o discuție cu tine însuți

    Actualmente nu mai stau să analizez mișcările mele, desenez pur și simplu... - of, chiar așa să fie?

    Totuși este o activitate neobișnuită, și eu care credeam că e ceva simplu, ca pentru copii. Dar nu e așa! Este o activitate independentă, care necesită o implicare multilaterală, un fel de proiect interior, ce are nevoie să fie conceput, crescut și dezvoltat, cu sfere intelectuale, practice, organizatorice, marketologice. Trebuie să fii prezentă și în interior, și în exterior, adică să ai capacitatea de a scoate din tine ceva cu adevărat autentic și aici e nevoie de o capacitate de introspecție puternică, apoi trebuie să ieși în afară, în societate, iarăși să fii la fel de prezentă, să stabilești conexiuni și relații sociale, să demonstrezi și să convingi mulțimea, că au nevoie de ceea ce ai scos tu din interiorul cela al tău. E com-pli-cat!

    ...și mai zic că nu analizez... 

    Pare că am dat de vinovat (simțeam eu că trebuie să analizez...), iarăși i-a crescut puterea criticului ăla interior, a poposit în față, nici n-am observat când. Și deodată a început a mornăi, vezi ce complicat e, nu te mai băga!

    Și nu e chiar greșit ceea ce insinuează el, dar nici chiar să las totul baltă, nici asta nu e o soluție. Hotărăsc astfel - voi merge cu pași mai mici, fără să mă presez, îmi amintesc doar că nu am unde mă grăbi. 

A lantern in the sunset light

***

Un felinar în lumina apusului

    În cazul de față am schițat acest felinar, însă mi-am propus să redau un apus de soare, chiar dacă în fotografie nu era așa. Pe Pinterest sunt o mulțime de seturi cu nuanțe, referindu-se la tematici diferite. Nu a fost greu să găsesc și pentru apusul meu culorile necesare. 

    M-am săturat să tot fac cerul albastru și repede să iau ocrul și nuanțele acestuia ca să completez compoziția. Îmi place foarte mult aceste nuanțe și jocul lor, și totuși, am ajuns să cred că e nevoie de complicat lucrurile, pentru ca să pot continua și să nu abandonez din cauza plictiselii.