A day of doing nothing

***

O zi de făcut nimic

    Am atâtea de făcut!!! Dar mă port de colo-colo ca un fel de găină chioară. Și mă înfoaie și un protest, de parcă cineva mă împiedică de a mă odihni sau relaxa. Pot să stau cât vreau, dar de unde, că am un ghimpe. Și înțeleg dacă m-ar înghimpa destul de tare, încât să sar și să mă duc să fac toate câte vreau, dar nu, e așa un fel de bâzâit mai mult, care te face doar să cauți musca ceea și să-i arzi o palmă, să înceteze bâzâitul. De-ar fi un fel de nu știu ce, să te zgâlțâie, apoi să-ți dea și un picior în fund, de să sari cât colo, să-ți mai zică și niște vorbe pipărate, de să ardă călcâiele în fugă....

    ...

    Dar nici așa nu vreau, e mai bine cu vorbe bune și cuminți... Las' că mă duc, fac ce am de făcut, nu mai trebuie șut, nici pipărate, mă descurc și fără astea.

    P.S. Din păcate, n-am desen cu tematica iernii, mai mult cu felinarele..

Winter in shades of gray

***

Iarna în nuanțe de gri

    Găsind această referință prin internet, am pornit să fac acest desen cu toate nuanțele de gri pe care le am. Am găsit în trusă vreo șase nuanțe, plus un creion de cărbune. N-a fost greu, dar mă tot închipuiam acolo în cabana aceea și înconjurată de o pădure enormă, seculară, plină de nămeți de zăpadă, fără un pic de speranță să mai ai vreo legătură cu lumea civilizată. Citisem o lucrare de-a Mariei Luisa fon Frantz, eleva lui Jung, care povestea că și-a organizat un fel de experiment, ducându-se să traiască într-o completă singurătate pe o anumită perioadă de timp și într-un fel a făcut un fel de demonstrație, precum că monștrii pe care îi vedem în jur, de cele mai multe ori vin din interiorul nostru, și dacă avem un grăunte de conștiinciozitate, reușim să-i înfruntăm înainte de a-i materializa în realitatea înconjurătoare. Aș zice că sunt extrem de tentată de această istorie a ei, dar, bine, mi-ar trebui și mie un motiv destul de măreț, de mare cercetare. Cu toată părerea de rău nu mă pot lăuda cu nivelul înalt de capacitate de cercetare, dar poate cu părere de bine, cine știe ce monștri mai ies la suprafață?...

    Deci, după cum se cerea de demonstrat nu sunt pregătită să-mi înfrunt partea interioară. 

I'm with winter, we're still talking to each other...

***

Sunt cu iarna, mai vorbim de una de alta...

    Uneori mă simt atât de bătrână, încât chiar cred că sunt de-o seamă cu iarna. De fapt, da, azi sunt bătrână, ca balena care ține pământul, ca taigaua rusească, ca ghețarul Groenlandei, nu-mi mai vin și alte exemple, poate chiar ca oceanul, ce să mai caut. Dar cred că doar azi, și în fiecare an, ca azi, m-am simțit bătrână, gârbovită și foarte înțeleaptă, pe alocuri; cu plete încâlcite, riduri... dar, stai, să nu vorbim de aspectul exterior...lasă, lasă, văd că am început așa, să zicem, mistic, interesant, dar am luat-o încotro? Ce fel de plete, măi? Eu am început a crede în babe frumoase.

    Mâine e altă zi, un fel de început, să zicem...