***
Facem ce putem și cu ce avem
Profesoara zice: dacă ai puțin timp, fă ce poți și cu ce ai. Așa și fac. Am pe birou un marker albastru și un stilou negru. Sunt interesată de desenul unei nopți de iarnă. Ce să fac? Caut niște referințe, fotografii, ce anume îmi rezonează cu interiorul meu. Găsesc o fotografie realizată de fotograful moldovean M. Ciumaș, care mi se potrivește. De ce să nu încerc? (...încerc, încerc, tot încerc,... când mă voi apuca oare de lucrat?...)
Deseori am impresia că a desena pentru mine trebuie să fie egal cu o constrângere oarecare, să existe un fel de interdicție, pe care o încalc de fiecare dată. Și dacă condițiile s-ar aranja în așa mod ca să am posibilitatea de a desena în voie, atunci pare că dorința mea și plăcerea vor dispărea foarte curând.
Ajung seara să mă așez la masa de desenat, O. zice - iar te așezi la desenatul ista, nu vii lângă mine? Ce să mai vorbesc de pisică, care îmi poposește la picioarele mele de fiecare dată, mieunând să mă uit la ea, s-o mângâi, să-i dau ceva de mâncare sau pur și simplu îmi sare pe masă în față mea direct pe foaie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu