A cat on the carpet

***

Un motan ațipește pe covor

Oare nu sunt minunate creioanele? Mai mult de atât! 

Ca să desenezi un covor pare complicat. Dar nu e cazul atunci când ai câteva creioane. 

E călduț în casă, covorul e moale și ciorăpeii grosuți - e mijloc de iarnă.

We do what we can and with what we have

***

Facem ce putem și cu ce avem

       Profesoara zice: dacă ai puțin timp, fă ce poți și cu ce ai. Așa și fac. Am pe birou un marker albastru și un stilou negru. Sunt interesată de desenul unei nopți de iarnă. Ce să fac? Caut niște referințe, fotografii, ce anume îmi rezonează cu interiorul meu. Găsesc o fotografie realizată de fotograful moldovean M. Ciumaș, care mi se potrivește. De ce să nu încerc? (...încerc, încerc, tot încerc,... când mă voi apuca oare de lucrat?...)

    Deseori am impresia că a desena pentru mine trebuie să fie egal cu o constrângere oarecare, să existe un fel de interdicție, pe care o încalc de fiecare dată. Și dacă condițiile s-ar aranja în așa mod ca să am posibilitatea de a desena în voie, atunci pare că dorința mea și plăcerea vor dispărea foarte curând.

    Ajung seara să mă așez la masa de desenat, O. zice - iar te așezi la desenatul ista, nu vii lângă mine? Ce să mai vorbesc de pisică, care îmi poposește la picioarele mele de fiecare dată, mieunând să mă uit la ea, s-o mângâi, să-i dau ceva de mâncare sau pur și simplu îmi sare pe masă în față mea direct pe foaie. 

Night time, no snow

***

Vreme de noapte, fără zăpadă

    Trebuia să continui cu noaptea, chiar dacă afară e ziuă. Să mai lucrez cu creionul albastru, atât cât e sezon. Un drum în noapte, ce emoții poate scoate la suprafață? Probabil e ger, pentru că zăpadă nu este. E frig și mai este de mers un pic și luminile vor dispărea, câmpul deschis și larg se va deschide în fața ochilor. Dacă va fi ceva noroc, o lună sclipitoare va lumina calea, dar dacă nu, un drum abia vizibil și umbre difuze își vor întinde membrele să te apuce și să te țină, să tulbure și să te sperie, să rătăcești până te istovești complet.

    Nu știu ce-mi ies cuvintele astea, îmi place să desenez scene de noapte, cu toate că de fiecare dată, îmi zic că nu voi reuși, și până la urmă tot reușesc (nu vreau să mă ctitic). Am găsit această fotografie undeva prin internet, dar era un fel de timp mohorât și de un gri peste tot, încât mi-am zis, de ce să nu aprind felinarele, și dacă le aprind atunci va fi deja noapte, iar creioanele albastre sunt la moment.

Winter training in drawing at Kalachevaschool

***

Treningul de iarnă la Kalachevaschool

    Ce fain că Kalachevaschool face aceste activități! O săptămână la sărbătorile de iarnă. De data aceasta am fost foarte mobilizată. Pentru că aveam nevoie de o îndrumare și motivare, inspirație și imbold de la cineva dintr-o parte. Și ce drăguț că a fost nu sub forma unor lecții, dar ca un joc de cuvinte, ce trebuiau reprezentate pe hârtie. Deci, libertate absolută în imaginație și fantezie.

    Primul cuvânt a fost SCRISOARE: și mi-am imaginat că primesc o scrisoare de la părinți, care ca să mă convingă să vin în ospeție, încearcă să creeze o intrigă. Voi traduce aici textul, deoarece școala e rusească, am scris în rusă - „Dragă, bună ziua. Noi cu tata te invităm în ospeție. Decide-te, te rugăm, cu distanțele și gradele necesare. Te așteptăm mult! Pupici!”

    Al doilea cuvânt este GRADE: imediat mi-am imaginat varietatea de alcool și gradele lor. Chiar am reprezentat niște cogniac, vin de casă, calvados, pălincă ardelenească, până m-am săturat, că mai aveam încă în dulap și alte sticle. Acest cuvânt mi-a amintit de revista de satiră și umor de pe vremurile sovietice „Crocodil”, în care cele mai frecvente parodii erau pe tema alcoolului. Textul scris este „Câte grade? La ce distanță? Trebuie să mă gândesc... ..... ... Foarte greu... Foarte...”

    Încă un cuvânt - CALE: Nu m-am prea complicat, o mașină, un drum de asfalt, Făgărășanul și munții. Iar textul ce  mi-a venit în minte a fost: „Calea înapoi spre copilărie, sau drumul către sine, sau calea spre casă, sau drumul spre oriunde, în jurul Pământului...”

    Următorul cuvânt este ÎMBRĂȚIȘARE: Mi-am amintit de fotografiile stocate în calculator, în care sunt câteva extraordinare cu bunica și nepotul, care mi-au servit ca referințe. Și mi-am zis că îmbrățișările sunt tot timpul bune - îmbrățișările părinților, ale copiilor, dintre cei mari.

    Alt cuvânt s-a decis să fie SPUMĂ: Imediat am văzut în fața ochilor benzinăria la care ne oprim, când ne pornim undeva, la un drum, spontan, și găsim cea mai extraordinară cafea cu spumă.

    Și încă un cuvânt a ieșit la iveală - NOAPTE: Destul de repede m-am hotărât ce să fac, pentru că e iarnă, e noapte mai mult, vreau să ningă, să scârțâie, să viscolească, să simt purificarea limpede a strălucitoarei zăpezi.

    LUNĂ, încă un cuvânt drăguț: eu demult voiam să desenez această decorațiune de brad, și mi-am zis de ce nu aici și acum - ea reprezintă și lună, și moș crăciun, și sărbătoare, și veselie.

    Ultimul cuvânt mi-a plăcut cel mai mult, pentru că mi-a dat cea mai multă bătaie de cap - TAINĂ: m-am gândit și la cina cea de taină, și taina spovedaniei, și taina sub șapte lacăte, și Sherlock Holmes, și nu mai știu ce am mai gândit. Până la urmă, am deschis pinterestul și am dat peste lacăte cu cheie, cu broasca cheii și mi-am zis, poate, e o idee - o ușă închisă totdeauna ascunde o taină. Imaginația m-a dus și mai departe, mi-am amintit de Alisa în Țara Minunilor, am căutat un citat și m-am gândit că s-ar potrivi: „Puțini sunt cei care găsesc o ieșire, unii nici n-o văd, chiar dacă o găsesc, cei mai mulți, însă, nici n-o caută”.

Bright winter night

***

Noapte strălucitoare de iarnă

    Sunt foarte frumoase nopțile de iarnă cu multă zăpadă, strălucitoare și curată. O liniște tămăduitoare și plină de pace s-a instalat în aer. Foarte bine că sunt challenge-uri și mă împing să fiu concentrată, de parcă ar fi niște teme de făcut, iar tind să fiu exemplară.