***
Un fel de stare de spirit
Am desenat un fel de stare de spirit. Credeam că voi scoate-o să nu mă mai bântuie. Acum aș zice că mi-a reușit, mă uit la ea, dintr-o parte, ca la o experiență și chiar un fel de trecere. Bine, destul de dureroasă, dar oricum trecere. Deseori, îmi vine în gând momentul nașterii și îmi închipui că e dureros și pentru copil, și când mai încerc să presupun, că, dacă, micuțul ar putea conștientiza și ține minte acest moment, atunci nu mai vreau să mă mai gândesc. S-ar putea spune și așa - un fel de naștere, când deschizi ochii și te doare de la atâta lumină, ți-e frig, că ești gol, te doare ceva și nu știi ce, ești speriat, că nu înțelegi unde ai poposit și încă nu te mai poți mișca... Încă am descris-o frumos, știind părerea socială, că nașterea e un moment minunat, trăind ceva de acest gen a doua oară în viață. Desenul e făcut demult, abia acum însă, mă pot uita la el fără vreun fel de emoții, doar un fel de mirare, că l-am făcut eu. Și pot să-l afișez aici, chiar pot și să spun că nu înseamnă nimic, doar o clipă de creație, ca de exemplu, cum este acum luna octombrie cu challenge-ul Inktober. Și chiar se potrivește foarte bine pentru el.
