Azi petrecem toamna, a zis că se duce. Își ia fustele, cămășile și toate culorile. Mai zice, că ar vrea să rămână, dar are treabă în altă parte. Ce să facem, n-avem decât să-i pregătim niște plăcinte și o rață coaptă și să-i facem cu mâna...
Încă e mohorât, ca în noiembrie, de fapt. Cerul a hotărât să coboare pe pământ și să-l înăbușe. E cel mai potrivit moment pentru a-l citi pe Edgar Allan Poe. Și doar am zis că o voi face.
Am aflat niște povestiri cu un iz extraordinar de fatalism și presimțiri întunecate. Ca visele din care te trezești transpirat, după ce ai fugit de un urmăritor extrem de periculos. Plăcerea cea mai mare am avut-o de la povestirea Crima din Rue Morgue - un fir deductiv nemaipomenit! Am înțeles de ce se zice, că romanul detectiv a început cu acest scriitor. Un asemenea fel de explicație logică n-am întâlnit - un fel de îmbinare firească a intuiției și gândirii clare, ambele învelite într-un fel de descriere enigmatică.
Și, da, de aici a pornit romanul detectiv, dar această finețe deducțională din opera lui Poe nu a depășit-o nimeni.
Citisem pe Lovecraft mai înainte, ca să observ același moment inspirațional, de parcă Poe a semănat, iar Lovecraft a strâns florile.
Mă gândeam cum aș putea compensa timpul greu și apăsător de afară. Frunzărind fotografiile am găsit-o pe cea potrivită, plină de lumină, spațiu și înălțime.
Azi toată ziua mi-a răsunat în minte cântecelul ista:
Robin Bobin Barabek,
A mâncat ieri un berbec,
O văcuță și-un cârlan
Și un măcelar grăsan...
(de Ion Ciocanu)
Și am găsit că este un cântecel vechi englez:
Robin the Bobbin, the big-bellied Ben,
He eat more meat than fourscore men;
He eat a cow, he eat a calf,
He eat a hog and a half;
He eat a church, he eat a steeple,
He eat the priest and all the people!
A cow and a calf,
An ox and a half,
A church and a steeple,
And all the good people,
And yet he complain'd that his stomach wasn't full.
Am mai găsit și în versiune rusă, scrisă de Korney Ciukovski
Корней Чуковский
Робин Бобин Барабек
Английская песенка
Робин Бобин Барабек
Скушал сорок человек,
И корову, и быка,
И кривого мясника.
И телегу, и дугу;
И метлу, и кочергу.
Скушал церковь, скушал дом,
И кузницу с кузнецом,
А потом и говорит:
«У меня живот болит».
Ieri am găsit scrumbie murată și afumată, aromată și puțin sărată; am fiert niște cartofi în coajă; am tăiat niște ceapă și am amestecat-o cu ulei, am adăugat și cartofii acolo; am găsit niște roșii și le-am tăiat felii alături de pâine proaspătă și crocantă; am turnat și niște bere într-un pahar mare... când mi-am revenit din vrăjeală nu mă puteam scula de pe scaun...
Așa îmi pare glamuros băutul cafelei, că hotărâsem și eu să mă așez la vreo măsuță, să stau cu cănuța între două degete, admirând și cercetând lumea. Dar, parcă-i chip, noaptea nu pot dormi, de parcă cafeaua ceea s-a urcat în creier contrar gravitației, în loc să se scurgă în fundul stomacului și mai departe. Iar acolo în creier face un fel de tulburare de gânduri, încât ies și dintr-acele despre care nici nu bănuiam.
Și să admitem că e bine, îmi pare că așa sunt mai deșteaptă... „Jonglez” eu, așa o perioadă de timp, și organismul îmi dă de înțeles, că, - auzi, fată-hăi, ajunge! Nu merge prietenia cu cafeaua. Mai răruț și mai drăguț.
