Colorful people

Inspirată de orele deschise ale Evdokiei de la Kalachevaschool am căutat referințe cu oameni expresivi și colorați. Și antrenez iarăși desenatul figurii umane. Desigur, nu-mi iese în stilul profesoarei, caricatural, adică îmi iese doar când fac o dată cu ea. Când mă așez să fac singură, iese așa cum fac eu :).  Oricum,  pot să-mi satisfac setea de culoare, folosesc markere din întreaga gamă și încerc diferite combinări.

Two markers and shadows

***

Zilele Ușilor Deschise la Kalachevaschool s-au încheiat, eu, însă, sunt încă pe val. Am găsit câteva referințe, care mi s-ar potrivi pentru a le desena cu doar două markere, după cum a fost una din lecțiile Annei Egida. Și le-am meșterit în doi timpi și trei mișcări, dintr-o răsuflare. 

Open day at Kalachevaschool

Una din ore de la cursul Evgheniei Melnicova era deschisă și anul trecut și n-am reușit s-o văd. Anul acesta am reușit - peisaje cu markere și creioane colorate.

Acum sunt în căutare de referințe să mai fac asemenea peisaje. De fapt, am mai făcut până acum, dar nu chiar așa panoramice și doar natură. 

Am absorbit cu nesaț toată această Cornucopie de la Kalachevaschool și sunt foarte recunoscătoare.

Open day at Kalachevaschool

Au urmat cursurile Evdokiei, ușoare și colorate, așa cum îmi place mie - multe, multe culori.

Și, desigur, cursurile profesoarei mele preferate, Anna Egida:

Open day at Kalachevaschool

Ziua ușilor deschise la Kalachevaschool înseamnă că se deschid careva ore de la diferite cursuri.

Are loc al doilea an și e ca o mană pentru mine. Desenez grăbit și nici nu am timp să mă gândesc dacă e bine sau nu. Când desenez după cineva, tot timpul iese bine. Aceste frânturi de cursuri îmi par foarte efective. Te simți ca o albină, care zboară din floare în floare și strânge câte puțin de aici, de colo, de dincolo. E distractiv și util.

În fiecare zi se deschideau ore de cursuri. Îmi alegeam ceea ce îmi era interesant. Pe unele le-am ascultat doar, altele chiar am desenat.

Am intrat la cursul Aksinjei La Paloma și iată ce am reușit să fac:

Apoi am intrat la Aleksandra Balashova:

My journey continues

***

Cred că, desenând străduțe, căsuțe sau alte vederi, eu îmi satisfac nesațul de impresii; ochiul e flămând tot timpul - detalii, culori, forme, nivele - o lăcomie îl mână spre toate aceste. Mintea se crucește și, asemeni unei mame care vede că copilul o ia razna, începe a născoci niște mângâieri mici, încercând să-l învețe să-și stăpânească și controleze pornirile devastatoare.

Eu aș vrea să ajung peste tot, să văd locuri importante, exotice, locuri tainice, îndepărtate, mărețe. Și nu numai, dacă aș putea să întind mâinile și să le cuprind, să le strâng, să le împăturesc, să le transform în lumi mici; să-mi iau un dulap cu multe sertare, uși și să le plasez în el, apoi din când în când, dschizând una câte una, să revin iarăși în acele locuri.

Se întrevede, aș zice, o tendință maniacală, care se cere controlată pentru a permite individului să supraviețuiască - aveți în vedere am făcut studiile în psihologie ;).

E cam ireală dorința mea, nu e posibil să reușești peste tot. Deci, voi desena locuri de tot felul și îmi voi lua un dulap din lemn roșu, în care vor încăpea toate aceste colțuri de lume ca să le pot revedea, retrăind emoții și satisfăcându-mi ochiul nesățios, dar cel mai important, ele vor fi parte din mine, căci nu e suficient să te mulțumești doar cu privitul.

...Oamenii parcă-s fantome... :)

Baltic States - Vilnius

***

Nu se putea să las în ignoranță și pe al treilea oraș - Vilnius, capitala Lituaniei. Am ales ca referință o străduță mai ascunsă și o panoramă. Și am folosit aceleași procedeie în desen - la una am folosit mai întâi linerul și apoi acuarele, la a doua am pus acuarele și apoi am făcut accente cu linerul. Mai găsesc atâtea fotografii frumoase și, ca de obicei, vreau să le fac pe toate, și avântul e prea mare, dar timp și forțe prea puține. Fac și eu cât reușesc și încerc să mă mulțumesc cu asta.

Life is a struggle

***

Acum nu mai simt așa de multă frică de faptul, cum îmi va ieși desenul. Dar, veșnica mea problemă este momentul începerii acțiunii (ce noțiune! parcă scriu un tratat științific). Până mă apuc să trag prima linie, mamă dragă, umblu prin odaie haotic, deschid telefonul, îl închid, pun calculatorul, mă uit în poștă (toate aceste lucruri erau făcute o dată, de dimineață), caut vreo poamă să pun în gură, îmi vine pofta să beau ceai, mă joc cu pisica, care se uită la mine cu pretențiozitate, că de fapt ea nu mi-a cerut-o, între toate aceste acțiuni mă așez pe scaun de nenumărate ori și privesc foaia curată ca o idioată.

De ce? De ce nu am voință, energie, disciplină? Ce nu mai am oare? Și așa cu toate activitățile, care le fac în viața mea...

...Am depistat pricina! E vinovat Marte (apropo e luna martie), care în harta mea natală e poziționat în zodia Rac. Și se zice că săracul Marte e într-o poziție cum nu se mai poate de incomodă, e la fel cum ar fi cu mâinile legate, energia acțiunii pusă într-un cufăr legat în cruciș și curmeziș cu lanțuri de oțel, ...nu, de titan. Iată vinovatul, zodia asta Rac, care miorlăie și nu spune deschis și tare ce vrea, emoții alandala și de intensitate necorespunzătoare cu situația, îmi ține în stăpânire pe Marte al meu, energia mea, voința, forța și puterea în cleștii ceia ai lor! Dramă, nu alta...

Și așa mai aduce a victimizare, și tot e din cauza lui, care este încă o etapă în purcederea mea la acțiune. „Nu pot, nu iese nimic, la ce îmi trebuie, din cauza ăstuia, celuia, celei, eu nu fac nimic, nimeni nu mă susține cu adevărat...” - suferință, chinuri și soartă ca vai de dânsa...

„Dați-mi voie să mă plâng!”, așa se numește tot acest text.

Și încep să mă iau cu bombonica - hai, deschide carnetul; hai, măcar fă câteva linii; hai, azi fă schița și dacă vei vrea vei colora, dacă nu altădată; alege oricare imagine vrei, dă-l încolo de continuitate, pur și simplu desenează... Și iată șiretlicul, că dacă desenul e început, îmi stă undeva acolo în organism și-l simt din când în când cum îmi stopează mișcarea, și mai devreme sau mai târziu îl fac definitiv. 

A Romanian tradition - Mărțișor

***

Luna martie pentru toată lumea semnifică reînviere - trezirea la viață din somnul iernatic. În România și la noi în Moldova acest eveniment se marchează prin purtarea mărțișoarelor, făcute din ață albă și roșie, împletite, cusute, aranjate în diferite forme, și timp de o lună purtate în partea stângă a hainei. Legenda n-o scriu, o găsiți în internet.

Iar eu mă relaxez, făcând mărțișoare pe hârtie - doodles-mărțișoare.