duminică, 6 noiembrie 2016
Sketching 5
..."Sunt un laş...", îşi spunea în fiecare dimineaţă. Nici nu se deschideau ochii, iar cuvintele făceau deja legătura între neuroni. Muşchii se încordează şi ar vrea să facă o mişcare, să se opună, să dovedească inversul... Capcană!
De unde au apărut aceste cuvinte trădătoare, ce mistuie puterea, care şi aşa e puţină? Dar nu vrea să răspundă la întrebare, căci răspunsul e dureros, frige rău şi lasă răni adânci... Hai, deci, îşi deschide pleoapele, ridică o mână, mişcă un picior şi porneşte din loc...
***
...Era bine... Acum tot e bine, dar se petrece ceva şi se simte pierdut. În jur e la fel, o zi se schimbă cu alta, anotimpurile vin în aceeaşi ordine, cu aceleaşi culori şi aceleaşi temperaturi. Poate, doar, careva oameni se schimbă, dar vin alţii în loc. Acţiuni similare le face automat, fără dorinţă şi entuziasm. Începe să gândească că a trăit ce a avut de trăit şi nu mai are ce vedea şi simţi. Dar, în toată rutina aceasta sunt clipe, chiar intervale mai mari de timp, când priveşte în interiorul său, sperând să găsească ceva interesant. Şi descoperă că tot ce a construit până acum în mintea proprie, se năruie, bucată cu bucată, şi se preface în nisip, luat de apele învolburate ale oceanului. Sau, se destramă particulă cu particulă, absorbit de o gaură neagră, apărută dintr-un cosmos neştiut şi nevăzut.
Nu poate schimba nimic, doar priveşte neputincios la acestea, se sperie sau deplânge, apar păreri de rău, una după alta, cârpeşte şi adună disperat rămăşiţe. Şi tristeţea pune stăpânire pe acest tărâm, acoperă cu mantie cenuşie spaţiul, iar disperarea joacă rolul de lumini răzleţe.
În rarele momente de acţiune încearcă să caute: cauze, îşi pune întrebări, analizează, se contrazice, începuturi şi porniri. Se învinuieşte, învinuieşte pe alţii, ba e avocat, ba procuror... şi cade sleit de puteri, şi mai pierde o bătălie, privind ruinarea mai departe într-o neputinţă neagră.
vineri, 4 noiembrie 2016
Sketching 4
"Gândiţi-vă că dracul e bătrân; îmbătrâniţi deci ca să-l puteţi pricepe!"
"Faust", Goethe
Iubitoare de glume mai sarcastice, am îndrăznit să le îndreptăm într-o sâmbătă spre tăticu. El, o persoană severă, nu prea iubitoare de aşa ceva, a vrut să reproşeze mai dur. Mămica, însă, a reuşit să-l oprească cu o frază extraordinară: "Lasă-le, măi, să râdă, că o să îmbătrânească şi ele...". De râs şi de plâns...
joi, 3 noiembrie 2016
November - 22. What scares you the most
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.
Și flori de plumb și funerar veștmânt -
Stam singur în cavou… și era vânt…
Și scârțâiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig -
Stam singur lângă mort… și era frig…
Și-i atârnau aripile de plumb.
”Plumb”, George Bacovia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)