Vizita in Paris.... Momente mai importante - Turnul Eifel, Notre Dame de Paris, Arca de Triumf, Mona Lisa, Arca Defense, Pantheonul, Gradinile Louxembourg cu Muzeul Louxembourg, Sorbona, Muzeul Cluny, Piaţa Nation, Biserica Sacre Coeur, Sena, Palatul Louvre si Muzeul.
22.11.2013
Staţia metro Liberte. Coborîm în metrou şi ne urcăm în trenul 8. Mergem până la Reuilly-Diderot. Facem escală la trenul 1. Dorim să vizităm Palais Royal-Louvre... Am itrat în Luvru, are trei direcţii principale - Sully, Denon, Richelieu. Nu am văzut totul, nici jumate cred...
Am ieşit din Luvru şi ne îndreptăm pe jos spre grădinile Tuileries, traversând strada, trecem pe sub Arc de Triomphe. Ne asaltează vânzătorii de suvenire. Ajungem la Champs-Elysees şi ne plimbăm mai departe, dar deja pe cealaltă parte a străzii (aseară am trecut-o pe o parte). În această perioadă - Ajunul de Crăciun - sunt amenajate chioscuri cu diferite lucruri confecţionate, cu gustări fierbinţi, băuturi calde. Am mâncat şi noi, desigur, nişte tartine din baghet franţuzesc, cât capul nostru, şi am băut vin fiert. Am îngheţat de-a binelea şi am hotărât să încheiem plimbarea pe azi. Ca să nu facem escală de metrou, am traversat Sena peste podul Alexandru al III-lea (Pont Alexandre III). Apropo, foarte frumos cu balustrade albe şi cu coloane masive în capete, sculpturi ale lui Neptune şi a altor personaje maritime orientate spre Sena. Trecem pe aleea din faţa Domului Invalizilor (Place des Invalides).
Am urcat în metroul 8 de la staţia La Tour Maubourg şi ne îndreptăm spre Port de Charenton.
24.11.2013
Lângă piaţa pe care e aşezat circul, cu denumirea Pelouse Reuilly, este amplasat un parc simplu, dar frumos. În mijlocul lui se află un lac cu numele Domesnil, şi acest lac are în mijloc o insulă. Insula are forma cifrei opt şi de aceea o parte are o denumire, cealaltă alta: L'ile de Bercy şi L'ile de Reuilly. Sunt o mulţime de păsări pe lacul acesta şi sunt mai domestice decât păsările bunicăi. Poţi să le netezeşti, când te apropii, şi nici nu se mişcă din loc. Dacă doreşti poţi să faci o plimbare pe lac cu barca. Mai spre marginea parcului sunt construite nişte case ciudate, cu acoperişul asemănător cu căciuli. Iar pe poartă scrie că acolo se află Uniunea Budiştilor. Iată aşa.
Săptămâna trecută am făcut o plimbare cu bicicleta prin parc. Aici nu poţi să nu iei o bicicletă să te plimbi, pentru că este totul aranjat în construcţia cărărilor, trotuarelor, parcurilor, străzilor, anume pentru ele.
25.11.2013
Avem ca scop să ajungem la Defence. Am intrat în metrou la staţia Port Doree şi am luat trenul 8, apoi la staţia Reuilly-Diderot facem escală şi luăm trenul 1. Trebuie să mergem vreo 19 staţii...
Am ieşit din metrou şi de îndată am fost înconjuraţi de clădiri imense şi înalte. Toate cu faţade stecluite în care se reflecta cerul înnorat al Parisului şi un asfinţit frumos. Pentru cei care au trăit o viaţă între case nu mai înalte de 9 etaje, asemenea privelişte este impunătoare. Sunt aşezate aproape una de alta şi ceea ce se reflectă în ferestrele uneia şi alteia creează un miraj extraordinar.
Ne-am întors înapoi exact cum ne-am dus, în direcţie inversă.
26.11.2013
Astăzi ce vom face? Plecăm să vedem Pantheon-ul. Intrăm ca de obicei în metrou şi urcăm în trenul 8. La staţia Opera trecem în trenul 7, până la staţia Jussieu. De acolo - pe jos. Şi cu harta în mână. Am traversat nişte străduţe mici, cu gurile căscate şi cu aparatul de fotografiat în sus...
Am găsit Pantheon-ul, dar e în stare de restaurare pe afară. În interior nu am intrat pentru că ne-a atras atenţia alte obiecte arhitecturale din jur, cu atât mai mult că ne doream să ajungem şi la Grădinile Louxembourg. Alături de Pantheon este Facultatea de Drept şi una din Primării. Mai în spatele lui am observat o bisericuţă şi ne-am îndreptat spre ea - Cathedrale Saint-Etienne - am intrat, am privit îndelung bolta arcuită şi vitraliile colorate, coloanele bogate şi altarul împodobit...
Am ieşit în linişte pe stradă (aproape în vârful degetelor) şi mergem cu pas mare spre Jardins de Louxembourg. Sunt mai frumoase, mai aranjate ca Jardins de Tuileries. Aleile late, presărate cu moloz şi împresurate cu scaune de metal, pe care poţi să le iei şi să te aşezi în orice loc doreşti. Peste tot copaci - platani - iar în mijloc un lac, cu un şuvoi de apă în mijloc. Alături e Musee de Louxembourg, iar mai într-o parte e havuzul Mariei de Medicis. Răţuşte cu gâtul verde plutesc printre frunzele galbene căzute în apă.
Lacul din centrul grădinilor e înconjurat de o aleea a reginelor Franţei. Iar copacii nu sunt lăsaţi să crească cu crengile răzleţ, dar sunt retezaţi de prin părţi, şi au forma unor copaci pătraţi.
Am înconjurat aleea şi am ieşit, cât nu s-a înnoptat, să ne ducem să mai vedem şi Sorbona, care se află pe o stradă alăturată. Are trei intrări cu uşi mari verde-albastru. Are 2 etaje şi mansardă. Iar în jur sunt magazinaşe cu cărţi, cu rechizite şi toate ce le trebuie studenţilor.
Am admirat-o un pic şi ne ducem să căutăm o intrare de metrou, pentru că cu cel care am venit ne-am îndepărtat mult. Căutând aşa, am dat peste un castel vechi, cu o parte ruinată. Am citit că se numeşte Musee Cluny. M-a impresionat mai mult ca ceea ce am văzut (palate, Luvru, grădini ale reginelor). Mi-a părut mai autentic, mai realist - un castel medieval întocmai, cu coloane gotice şi arcade boltite. Iar într-o fereastră, la mansardă, ardea o lumină slabă... Ce misterios...
Am găsit totuşi intrarea în metrou - Port Saint Michel, am luat trenul 4, apoi la Saint Denis trenul 8 şi am venit la Port de Charenton.
27.11.2013
Azi spre seară mi-a venit ideea să ies să mă plimb prin zonă. Dar şi să văd mai exact unde se află staţia de metrou Nation, pentru a mă deplasa mâine la Sacre Coeur şi Moulin Rouge. Am ieşit de pe Pelouse Reuilly şi am mers pe jos spre Bd. Poniatowsky. Acolo, ca de obicei, am privit fascinată, cum merg tramvaiele: pe o suprafaţă semănată cu iarbă, în care sunt adâncite şinele, tramvaiul alunecă uşor, ca o omidă verde pe iarbă. Iarba este tunsă şi roţile tramvaiului nu se văd.
Condusă de hartă merg pe strada Picpus drept înainte, tot fotografiind case, uşi, ferestre. Nu trebuie să mă abat din drum. trec de o intersecţie, apoi de alta şi spre sfârşit cotesc de această stradă pe un mică - Jaucourt - şi mă pomenesc cu piaţa Nation în faţă - o rotondă cu o statuie uriaşă în mijloc. Bărbaţi puternici, femei pe jumătate goale, băieţei golaşi şi multe cornuri cu fructe, flori, legume, toate acestea fiind trase de doi lei uriaşi. Sus în căruţă este o femeie înaltă, care stă în picioare şi reprezintă naţiunea franceză.
Mulţumită de cele văzute şi de plimbare am făcut cale întoarsă exact pe aceleaşi străzi.
28.11.2013
După cum am planificat, m-am pornit cu două scopuri - să văd Moulin Rouge şi Biserica Sacre Coeur. Astăzi sunt singurică în Paris. Oleg e ocupat la servici. Merg pe aceleaşi străzi de ieri şi intru în Port Nation pentru a lua trenul 2, ce duce în direcţia care îmi trebuie. Am două opriri importante: Anvers şi Blanche. La Blanche e Moulin Rouge, iar la Anvers e Sacre Coeur. Ele sunt despărţite între ele doar printr-o staţie, şi am hotărât să cobor la Blanche, ca apoi pe jos pe bd. Clichy şi Rochechouart să ajung la Anvers.
Pe această linie de metrou vreo 4-5 staţii sunt la suprafaţă şi am văzut oraşul în zonă. Mi-a părut mai murdar ca în zona unde stăteam. Şi casele mai negricioase, cu toate că arhitectura e aceeaşi. Am ajuns deci la Blanch şi coborând (sau urcând :)) dau cu ochii de Moulin Rouge. Internetul zice că e mai frumos noaptea. Probabil că da, pentru că ziua arată destul de diabolic, mai ales că, e vopsit în roşu şi e înconjurat de sex-shop-uri.
Am întors pasul, deci, spre următoarea ţintă - Biserica Sacre Coeur. De pe bd. Rochechouart mă conduce o străduţă îngustă, ca multe altele în Paris. Înălţată pe unul din cele mai înalte dealuri ale Parisului, spre ea duc nişte scări albe, late. Dar mai sunt şi altele, laterale, mai vechi. Şi mai este şi teleferic. Foarte încântată, am stat locului o vreme. Până te urci sus, mai treci vreo două terase cu havuzuri.
Am mers în jurul ei, are niste dungi negre, lăsate de vreme, şi se întrevede albul pietrei de sub ele. Priveşti cu capul în sus, iar garguliile te privesc pe tine. În spate sunt case pitoreşti şi am găsit o grădină mică cu nişte pergole minunate. O mulţime de hulubi m-au înconjurat şi o dată cu paşii mei veneau şi după mine, sperând să le dau ceva fărâmituri. Aveam impresia că mi se vor aşeza pe umeri.
Am revenit în faţa ei şi am intrat. Nu mi s-a permis să fotografiez şi asta m-a făcut să mă aşez pe o bancă şi pur şi simplu să absorb atmosfera înălţătoare de acolo. Cu atât mai mult că în acel moment cânta un cor de călugăriţe, îmbrăcate în alb şi negru. E ceva deosebit. Am văzut aşa ceva numai în filme şi am citit în cărţi.
M-am reîntors la fel cum m-am dus şi mi-am petrecut după-amiaza cu iubitul meu soţ. A doua zi la 6 eram sculaţi, după o noapte chinuită în aşteptarea unei noi despărţiri...
Sper să revin vreodată, căci am rămas profund impresionată şi inspirată de acest oraş monumental...
