This is what happens when you only have one marker like a poor beggar

***

Când ai doar un marker ca un biet cerșetor, se mai întâmplă și să desenezi

    Măi, măi, am niște dușmani, îmi fură creioanele și rup carnetele, masa e dărâmată și scaunul deșelat, conexiunea la internet dată peste cap...

    Iar eu ca un boschetar al desenului am cerșit un marker de vreo sută de ani și un stilou  și am făcut un far. Iată așa viață grea, ce să mai vorbim...

Evening atmosphere

***

Atmosferă pe-nserat...

    ...dar felinarele încă nu s-au aprins...

    Am vrut să fac ultimele raze ale soarelui în apus, care se mai țin cu ambele mâini de acoperișul clopotniței, dar, după cum se vede l-am scăpat, a lunecat după orizont, cu toate mâinile, a luat și contrastul frumos între cald și rece și umbrele clare. Acum privesc, nici galbenul nu-i galben, nici cele două albastre nu se împacă, roșul încă mai încearcă din ultimele puteri să facă dispoziție și chef. Seara e seară, timp de tranziție...

I can still find lanterns on Google Maps

***

Mai găsesc felinare pe Google Maps

    Dacă nu faruri, atunci felinare. E bine și în întuneric, dar când e lumină e mai bine.

    Mi-a fost mai greu să desenez ceva ce la prima vedere pare a fi ceva nesemnificativ. Un semn de circulație, ce e asta? Nu e frumos! Dacă era un castel, sau vreun monument... Am zis că e timpul să fac și desene cu colțuri care nu sunt pe wish-listurile înrăiților călători. Una din profesoare zicea să ne organizăm astfel de provocări, pentru a ne antrena capacitatea de a observa ceva obișnuit, ceva ce e atât de văzut încât a devenit nevăzut.

Let's be reborn like nature

***

Să renaștem precum o face natura

    Îmi iese câte o expresie din astea, de parcă sunt la biserică și încep a predica. Ei, ce să faci, trebuie să încep cu ceva și zic și eu ce-mi vine prima pe limbă. Desenul l-am pornit cu verdele cel dintâi care apare și așa am continuat și cu altele, după cum vedeți primăvara și-a luat locul aproape definitiv. E aici, extraordinar de frumoasă, nemaipomenit de verde, de parcă a mâncat ceva învechit... hi-hi-hi... după  iarnă au rămas numai putreziciun, e logic, măi. 

    Asta e o idee, am să desenez o fată verde. Este și un cântec pe la noi: „... fată verde, cu părul pădure...”, totuși nu e mare idee... dar mă voi gândi la asta. Știu că este prin legendele britanice sau irlandeze una despre omul verde, la noi va fi despre o femeie verde. Tocmai am citit, i se mai spune Omul din copac și semnifică în special renașterea. Ați observat fraza ce mi-a ieșit la început și unde am ajuns. Asta e cu primăvara, renaștem din toate simțurile, ne trezim!

Greyhound / Barzoi

***

Ogarul Osia

    Peisajele din referințe mă fac să fiu foarte atentă în desenatul meu. Nu mă pot abține să tind spre a face desenul foarte apropiat de fotografie, mai ales culorile. Îmi place ce îmi iese, dar am un fel de nemulțumire, parcă mi-aș dori ceva, un fel de rebeliune. Aș vrea să simt o liberă exprimare, un curaj și ca și cum ar ieși ca pe unt. Acum scriu, iar prin gând îmi trece, că iarăși mă țin de idealuri și iluzii. La urma urmei, iese cum iese, greu, ușor, tot îmi este o plăcere și asta e mai important.

    Urmăresc un domn pictor rus care are un câine dintr-aceia barzoi, ogari rusești. E atât de caraghios, că îmi place anume pentru acest fapt. Nici nu-ți vine a crede, când îl privești, că poate fi atât de iute la fugă. Astfel am pișcat câteva screenshot-uri și am zdrelit cîteva schițe.

    Las și numele domnului  - @schemelinski