It's still autumn

***

E încă toamnă...

E încă toamnă,

Să nu uităm,

că

Mai sunt și pisici negre,

Și bostani,

Și ierburi uscate.

Inktoberul s-a încheiat,

O lună cât un an.

N-am reușit pe toate

Ilustrațiile să le fac

Și nici în fiecare zi,

N-am pus pe rețele,

Dar sunt atât de mulțumită!

The Ghost Maker or The creature that lives under the duvet

***

Creatorul de fantome

sau

Ființa care trăiește sub ogheal

    În toamnă, odată cu amorțirea naturii, pământul își trage ceața pe el, învelindu-se. Cât de mult nu am disprețui această sărbătoare, dar ea se impune prin toate aceste semne ale naturii, care pare să fi ajuns la un fel de sfârșit.

    Mi-a ieșit și mie acest personaj, dar mai mult este o stare de spirit, specific toamnei, și anume lunii noiembrie. Eu îi zic chemarea naturii, un fel de chemare la hibernare, o coborâre în străfunduri și explorare de minte. Și ce poate fi mai bun decât un ogheal cald, unde crezi că te ascunzi. Dar de fapt nu, acolo e atât de bine, încât simțul de supraviețuire începe să se răscoale, că nu are cu cine lupta. Și iată poftim, începe să născocească singur fantomele, vampirii, urgii de toate felurile, cu toții se înghesuie sub această păturică și cine credeți că va fi dat primul afară? Desigur, că eu. Ies ca din pușcă, la spălat pe față, pieptănat, îmbrăcat și la lucru.

The summary for Inktober 2024

***

Rezumatul pentru Inktober 2024

Dried October plants

***

Uscăciuni de octombrie

    Dacă totuși sunt inflamată cu Inktoberul, flacăra neagră de cerneală a lunii octombrie, atunci să fie și uscăciuni din luna asta și tot cu cerneală. Dacă am pe masă numai cerneală, nu mă mai bag la altceva. Ei, numai două-trei creioane, pe-aici, pe colo. Anul trecut fix așa am făcut. Când vine toamna așa-mi trebuie niște întunecimi, să nu-mi mai pară viața așa frumoasă... Chiar și un tricou mi-am cumpărat - negru, cu desen din Saga Amurg, cu Bella, Edward și Jacob, parcă văd cum sărbătoresc Halloween-ul, ca niciodată. 

    Ce să mai scriu, e bine, e ceață, e mohorât, se îngălbenesc și cad frunzele. Am sădit niște crizanteme și le mănâncă limacșii. Am mutat vazoanele și sub ele aveam o întreagă fermă, de toate mărimile, încă o zi și nu rămânea nimic din ele. Și așa plouă mult, iar dacă dimineața nu plouă, atunci cade rouă de parcă e ploaie, încât toate mugurelele la crizanteme au putrezit. Poate să-mi fac vreun bostan cu ochi și gură?

Thoughts, reflections and the hastily drawn cat

***

Gânduri, reflecții și pisica desenată la repezeală

    Foarte ocupată, foarte. Nici nu mai am timp pentru mine. Și mă gândesc mult la asta, pentru că așa și n-a împăcat desenul cu viața cealaltă. Am crezut că le voi putea echilibra, dar nu sunt satisfăcută de picătura de timp ce-mi rămâne pentru desen și unele activități de-ale mele „prostești”. Și mă mai gândesc, că, cu ajutorul Domnului, ajung și la pensie, și, iată atunci, voi desena cât voi vrea și cum voi vrea. Și nici nu mă îndoiesc de asta, dar simt că ceva în interiorul meu scârțâie și se cam încrețește la așa promisiuni. Și totuși, îmi amintesc de cuvintele cuiva, că să nu pierd speranța și să mă gândesc în mod pozitiv, că și ce fac acum tot îmi trebuie. 

    ...E un fel de luptă între două lumi, de-acum știu asta, dar tare greu se mai înțeleg...