A kind of state of mind

***

Un fel de stare de spirit

    Am desenat un fel de stare de spirit. Credeam că voi scoate-o să nu mă mai bântuie. Acum aș zice că mi-a reușit, mă uit la ea, dintr-o parte, ca la o experiență și chiar un fel de trecere. Bine, destul de dureroasă, dar oricum trecere. Deseori, îmi vine în gând momentul nașterii și îmi închipui că e dureros și pentru copil, și când mai încerc să presupun, că, dacă, micuțul ar putea conștientiza și ține minte acest moment, atunci nu mai vreau să mă mai gândesc. S-ar putea spune și așa - un fel de naștere, când deschizi ochii și te doare de la atâta lumină, ți-e frig, că ești gol, te doare ceva și nu știi ce, ești speriat, că nu înțelegi unde ai poposit și încă nu te mai poți mișca... Încă am descris-o frumos, știind părerea socială, că nașterea e un moment minunat, trăind ceva de acest gen a doua oară în viață. Desenul e făcut demult, abia acum însă, mă pot uita la el fără vreun fel de emoții, doar un fel de mirare, că l-am făcut eu. Și pot să-l afișez aici, chiar pot și să spun că nu înseamnă nimic, doar o clipă de creație, ca de exemplu, cum este acum luna octombrie cu challenge-ul Inktober. Și chiar se potrivește foarte bine pentru el.

„Warming up” for Inktober

***

„Încălzirea” pentru Inktober

    Sună trompetele și goarnele - mâine începe maratonul Inktober! Mi-am ales propria temă și anume voi urma obiectele și scenele Vintage. Și iată prima ilustrație - Mașina spionului, ca un fel de simbol de pornire la drum și promit să mă țin... Dar nu pun jurământ...

Lighthouse drawn with two shades

***

Farul desenat cu două nuanțe

    Mă felicit pe mine, în momentele când îmi fac challenge-uri din astea. Uit acasă trusa cu creioane și mă uit prin jur cu ce aș putea desena. Și ce găsesc, aceea folosesc. Scotocesc prin geantă, prin sertarele oamenilor din jur, cerșesc carioci sau markere de birou și tot așa mai departe. La început mă învinovățeam, mă acuzam, că nu mă pregătesc, că nu insist în dezvoltare, că mă autosabotez, acum am întors-o invers, căci am obosit. 

    Și faptul că, am uitat ceva sau nu fac tot ce trebuie, este un motiv de a-mi lărgi orizontul, de a găsi ieșiri noi, soluții de a reuși, fără a pregăti ceva dinainte, fără a planifica, un fel de „supraviețuire” într-un mediu nou.

Self portrait

***

Autoportret

    Am crescut până la momentul când am putut să-mi fac un autoportret. Mai serios, eram în posesiunea creionului roșu, când am dat peste fotografia cu ochelari roșii. L-am păstrat o vreme, dar mi-am zis ce poate să fie, dacă îl pun aici. Dacă le pun pe altele, îi va sta bine și lui aici. De fapt e unicul, nu mi-am mai făcut altele. Dar oricum, nici portrete ale altora n-am făcut. Cred că mai am de exersat. Stau pe această cărare și privesc înainte cu încredere.

Let's dive into the sea of ​​plants

***

Să ne scufundăm în marea de plante

    Chiar mi-a venit așa idee și precis că o voi realiza, dar, stai, să treacă ploaia, care curge și revarsă șuvoaie după șuvoaie, cam de vreo trei zile. Să nu credeți că nu voi găsi, la timpul deacum, eu îmi dau bine seama, că încă un pic, și e mijlocul toamnei. Dacă întorc pasul spre stânga și merg doar un pic înainte, le voi avea ca pe tavă.