joi, 26 iunie 2025

“Histórias da Ajudaris” Project with the theme “Values”, 2025

***

Proiectul „Historias da Ajudaris”, 2025


    Anul acesta proiectul „Historias da Ajudaris” m-a apelat să particip din nou, cu o ilustrație, pe care am făcut-o în baza unei mici povestiri. Sunt sigură că e important de a îndruma educația copiilor prin valori durabile și de o mare importanță, acele valori care stau la baza umanizmului. Și e minunat să contribui la acest proiect, să fiu parte din această echipă, care s-a reunit spre a face lumea mai frumoasă, prin copiii noștri. Sunt recunoscătoare că am fost implicată, mă face să simt o mare importanță și utilitate.

    Povestirea este următoarea:

566_The first day at a new school

On a beautiful spring morning, Alexandra went to her new school for the first time. Her parents had just moved to that city.

When she arrived at school, no boy wanted to sit next to her. That's why she felt scared and embarrassed.

In the meantime, it was time for recess. All the boys and girls got together in groups and went to play, as usual. No one remembered Alexandra.

The girl felt sad and alone. So she went to cry in a corner.

Seeing her like that, Nazaré started laughing and called the attention of the other boys saying:

- Look at this girl all alone! You're crying, you look like a baby!

The other children laughed too. Everyone except Rui. Rui was a nice and polite boy.

- Stop it! What if it were you? - Rui asked.

They stopped laughing and thought about the boy's words. Without saying anything else, they went back to their games.

Alexandra thanked Rui. He replied:

- You are very nice. Don't be sad. If you want, you can play tag with me.

- I love playing tag. I'm very fast! - said Alexandra.

Alexandra and Rui became best friends.

Students in the 3rd and 4th grades, 

Class I, of EB1 de Tonda, 

Agrupamento de Escolas de Tondela – Cândido Figueiredo


miercuri, 25 iunie 2025

„The last Extrim” from Kalachevaschool

***

Extrim 2025 - „Ultimul Extrim”


    Împreună cu Kalacheva school și Anna Egida am perecut și anul acesta un curs de Extrim. N-am verificat, dar cred că a fost mai scurt ca altele, opt zile. Am trișat de data asta la unele lecții, căci recunosc c-am pus din desenele făcute cu alte ocazii. Prea puțin timp aveam la dispoziție. Mi-a plăcut prin faptul că se poate de reprezentat ceva, un obiect, o persoană, un anotimp, orice, desenând doar unele detalii. Dar cel mai mult mi-a plăcut că mi-am făcut autoportretul fără față - prin ceva ce mă face să mă simt eu. Locul meu preferat tot se poate numi autoportret, așa am înțeles eu lecția.

A fast dog

***

Un câine iute de picior


    Referința pentru acesta tot pe pinterest am găsit-o, dar ce penibil m-am simțit s-o văd pe instagram la cineva, care a ales-o tot pe aceasta, din enormitatea de fotografii de pe site, ca s-o deseneze. Ce coincidențe se mai petrec... Ceva asemănător mi s-a întâmplat, când am fost la o nuntă, o dată în cincisprezece ani, cu nu prea mulți invitați și era altă doamnă cu fustă exact ca a mea. Mă gândeam la același lucru - atâtea haine și atâtea brand-uri, tocmai fustă ca la mine și-a luat... (sau eu ca la dânsa?) 
    Mi-a plăcut să desenez această rasă de câine, am folosit și markerele de nuanță gri, la care demult mă uitam cu dor, și creioanele. Acel prim desen cu ogarul Osia mi-a fost un antrenament foarte bun.

marți, 24 iunie 2025

A smart dog

***

Un câine deștept


    Ce vară, ce mai vară... De ce nu-mi vin cuvintele, nu știu, cred, pentru că e iunie, iar în iunie scrisul nu este spornic. Pentru că e vară și în cap e vacanță. M-am bronzat vizitând o expoziție de tehnică aeriană - avioane, elicoptere, drone, civile și pentru armată, și anume în această zi a fost un soare nemilos, ce m-a pârlit binișor. Asta voiam... să mă bronzez un pic.
    Cineva mi-a zis că desenele mele sunt mai reușite acum, poate a fost flaterie, poate nu, dar eu m-am prins la laudă, și mi s-a arătat spre desenul cu borzoiul Osia, precum că e interesant, mai multe poziționări într-o compoziție. Bine, m-a motivat, hai să mai fac din astea și am căutat pe pinterest niște referințe. Dar nu mai e ceea ce a fost, e ceva de altă natură, mai colorat, mai cizelat și nu e spontan.

vineri, 20 iunie 2025

The lighthouse bathed in azure waters

***

Farul scăldat în ape azurii


    Măcar o dată în lună să desenez un far. Ca pe un ghid. Uneori simți că nu se mai risipește întunericul și persistă senzația că nu vezi limpede. Dar poate să mă duc la oculist? Ah, ce rău vorbesc despre mine... 
    Gânduri despre bătrânețe mă împresoară, cam de ce m-ar speria, că doar nu e ceva ce poți evita. De fapt, se poate... dar e trist de tot...
    Bun, să lăsăm lamentările, să privim la apa de turcoaz și la celelalte nuanțe de albastru. Dar cred că m-am plictisit de faruri. De data asta pur și simplu am copiat de pe referință, nici un fel de creativitate, doar hașurare intensă.